in momentul de fata este Pasi Uotila, conform clasamentului EBT, dupa 8 etape
il puteti vedea cum joaca mai jos, unde mai are un "frate de tehnica", ca sa zic asa.
astept comentariilor asupra stilului, ce credeti despre el, ce ar trebui imbunatatit sau ce nu.
este genul de jucatori pe care ii analizezi pentru examenul de antrenor "Gold"
miercuri, 3 iulie 2013
marți, 2 iulie 2013
luni, 1 iulie 2013
Intalnire prieteneasca cu campionii europeni
erau obositi dupa un drum lung si atinsi de o fericire care inca nu-si distilase bine intelesurile.
a fost un miracol pentru ei, o surpriza enorma pentru concurenti si o bucurie imensa pentru romani.
am descoperit resorturile intime ale performantei, care mi s-au dezvaluit simplu, aproape timid.
oameni muncitori, puternici, hotarati, dotati cu o inteligenta nativa si cu stiinta vietii.
batrani intelepti, am putea spune, exceptand faptul ca nu par deloc batrani.
Nici macar Nea' Cornel, care are 67 de ani, dar nu-i dai mai mult de 55.
radiau de fericire cu medaliile la gat, desi se vedea cat sunt de coplesiti de oboseala si de importanta rezultatelor.
stateam in fata acestor jucatori exceptionali, acestor barbati adevarati, romani autentici, cum trebuie sa fi fost si dorobantii sau razesii, odinioara.
am inteles ca totul li se datoreaza.
bucuria jocului, munca grea, intelepciunea, totul vine dinauntru: ei insisi sunt miraculosi.
vorbeau in termeni tehnici, de jucatori profesionisti, care isi cunoasteau bine arsenalul, desi erau ultimele bile de top aparute pe piata si le mai ofereau surprize (toata lumea stie cat de imprevizibile pot fi Stormurile noi).
discutau despre lane-play, despre mutari, despre ierarhia bilelor si cum le schimbau de la un joc la altul.
ultimii ani i-au invatat mestesugul jocului, limbaj pe care si l-au adaptat intr-un mod personal.
la Europene fiecare s-a facut jocul si si-a vazut de el.
nimeni nu a intrat peste nimeni.
fara antrenor si fara sponsor.
nimeni, fiecare a facut cat a putut si si-a sprijinit colegii prin jocul lui.
s-au lecuit de meteahna romaneasca, care era prezenta in echipa lor de club si pe la echipa nationala, in care unul mai destept ii sfatuia pe altii sau se sfatuiau unii pe altii, in grup.
acolo toti au fost la fel si si-au vazut de treaba proprie.
asta e o trasatura de baza a profesionistului.
si o dovada de mare inteligenta.
toti aveau un sigur of: sa dea stafeta unor copii sau unor tineri, la fel de seriosi si muncitori ca si ei.
n-or sa obtina niciodata cat merita, fiindca merita totul.
Jos palaria, Campionilor!
PS felicitari si lui Bebe Ioancea, care le-a fost un sprijin absolut necesar, si-a utilizat masina pentru deplasare, altfel nu aveau cu ce sa se duca la europene(!), s-a deplasat pe banii proprii si a obtinut un loc mai mult deca onorabil-26 la individual- din 252 de jucatori.
a fost un miracol pentru ei, o surpriza enorma pentru concurenti si o bucurie imensa pentru romani.
am descoperit resorturile intime ale performantei, care mi s-au dezvaluit simplu, aproape timid.
oameni muncitori, puternici, hotarati, dotati cu o inteligenta nativa si cu stiinta vietii.
batrani intelepti, am putea spune, exceptand faptul ca nu par deloc batrani.
Nici macar Nea' Cornel, care are 67 de ani, dar nu-i dai mai mult de 55.
radiau de fericire cu medaliile la gat, desi se vedea cat sunt de coplesiti de oboseala si de importanta rezultatelor.
stateam in fata acestor jucatori exceptionali, acestor barbati adevarati, romani autentici, cum trebuie sa fi fost si dorobantii sau razesii, odinioara.
am inteles ca totul li se datoreaza.
bucuria jocului, munca grea, intelepciunea, totul vine dinauntru: ei insisi sunt miraculosi.
vorbeau in termeni tehnici, de jucatori profesionisti, care isi cunoasteau bine arsenalul, desi erau ultimele bile de top aparute pe piata si le mai ofereau surprize (toata lumea stie cat de imprevizibile pot fi Stormurile noi).
discutau despre lane-play, despre mutari, despre ierarhia bilelor si cum le schimbau de la un joc la altul.
ultimii ani i-au invatat mestesugul jocului, limbaj pe care si l-au adaptat intr-un mod personal.
la Europene fiecare s-a facut jocul si si-a vazut de el.
nimeni nu a intrat peste nimeni.
fara antrenor si fara sponsor.
nimeni, fiecare a facut cat a putut si si-a sprijinit colegii prin jocul lui.
s-au lecuit de meteahna romaneasca, care era prezenta in echipa lor de club si pe la echipa nationala, in care unul mai destept ii sfatuia pe altii sau se sfatuiau unii pe altii, in grup.
acolo toti au fost la fel si si-au vazut de treaba proprie.
asta e o trasatura de baza a profesionistului.
si o dovada de mare inteligenta.
toti aveau un sigur of: sa dea stafeta unor copii sau unor tineri, la fel de seriosi si muncitori ca si ei.
n-or sa obtina niciodata cat merita, fiindca merita totul.
Jos palaria, Campionilor!
Berile nu sunt in cadru..
Echipa completa
Posibil schimb de stafeta?
Pelicanu are si o medalie speciala, de merit
Asta sa fie fericirea?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)