ieri a castigat individualele de la Liga 2 Oxygen, dand 217 media in finala, dupa ce daduse 232 in ultimul joc de calificari.
in timpul sezonului regulat de liga a fost primul, cu 180 media pe 28 de partide.
a avut prima medie si in Divizia B din CNE, sezonul asta.
in clasamentul Mastersului IDM e pe 2 la B, cu un turneu mai putin disputat, avand o victorie si un bronz (din 3 concursuri)
la Cupa de vara Lake View s-a calificat stralucit, cu 201 media, in fata catorva jucatori din lotul de seniori, fiind eliminat de Arbi, datorita handicapului, in turul 2.
rezultatul de ieri a fost obtinut fara niciun ajutor de pe margine, eu eram acasa.
David nu a fost niciodata prea popular, datorita crizelor pe care le face cand da slab.
asta l-a facut un partener dificil, fiind oarecum distantat de catre colegii lui de generatie si privit negativ de catre antrenori.
mie mi-a placut de la inceput ambitia lui extraordinara si faptul ca reusea sa dea rezultate onorabile jucand la instinct, nevand un mod definit de a-si pune targeturi, iar rotatia o obtinea intr-un mod original.
aruncarea lui cu loft e proverbiala, comparabila doar cu a lui Ioan Ionescu (fara rotatiile celui din urma, insa)
de-a lungul timpului a inceput sa-mi placa ca avea opinii bine definite in ce priveste jocul, facea alegeri inspirate in ceea ce face si ce nu, ma contrazicea cu argumente samd.
totul insotit de un respect de moda veche, pentru el am fost tot timpul "domnul Vali", desi incercasem sa-l fac sa renunte la "domnul"
a castigat Liga 2 exact din aceste motive de mai sus: e pasionat, are ambitia de fi tot timpul primul, gandeste profund si ia deciziile potrivite.
iar crizele ii enerveaza mai mult pe ceilalti decat pe sine.
e o metoda de a se recompune si a-si regasi ritmul.
cam ca John McEnroe.
saptamana trecuta am incercat sa-i propun o schimbare majora in joc, sa-l conving sa-si bage degetul complet in bila si sa-si modifice release-ul astfel incat bila sa iasa curat din mana.
avea o frica teribila, ramasa partial din trecut, cand incercase si alt antrenor, cu bile stramte etc, iar rezultatele fusesera doar frustrare si teama.
intr-o ora jumatate de antrenament transformarea fusese realizata, cu multa transpiratie datorata stresului.
dar degetul era neatins si frica fusese depasita.
rotatia era mult mai buna si reactia impecabila.
a doua zi mi-a spus ca nu vrea inca sa introduca schimbarea in jocul lui, fiindca mai are cateva concursuri de jucat si nu vrea sa foloseasca o tehnica noua, ne-exersata suficient.
i-am dat dreptate si nu ne-am mai antrenat.
l-am asistat la finala Open IDM si la finala pe echipe la Liga 2.
ieri, inainte de individualele la Liga 2, dupa ce am stabilit cu el strategia de joc, arsenalul si mutarile posibile, mi-a marturisit ca a inceput sa exerseze noul release in timpul jocului de la echipe, fiindca a vazut ca avea mai multa reactie.
exact asta a facut si ultimele 3 jocuri de la individuale, cele cu medie peste 220.
a dat dovada de inteligenta, a luat decizia corecta si a avut taria s-o aplice.
ilustreaza perfect viziunea mea despre jucatorii de performanta: adopta doar tehnicile care li se potrivesc si-si iau singuri deciziile .
iar sub presiune sclipesc.
de aceea vedeti o gramada de antrenori celebri, care pe la turneele finale stau cu mainile incrucisate, privind jocul.
antrenorul devine spectator atunci cand jucatorul e pregatit corespunzator pentru concurs.
multumesc, David!
si felicitari!
foto by: Geanina Ifrim
si un mic secret: marii jucatori sunt toti atipici, nu o sa vedeti 2 identici.
de aceea e asa greu sa antrenezi, fiecaruia ii trebuie ceva diferit.
