De ce suntem varză?

Suntem varza fiindca noi nu facem parte dintr-o federatie pentru sportul de performanta, ci dintr-o federatie pentru sportul de amatori.

Asta se vede la orice nivel, incepand de la lipsa specialistilor calificati, la structura campionatelor, a conditiilor de joc, la gestionarea informatiei de specialitate si a competentei la orice nivel. 

Nu exista niciun fel de curs de calificare  sau de perfectionare pentru niciun domeniu: jucatori, antrenori, arbitri.

Suntem o federatie cu un singur antrenor atestat: eu, dupa cum zice statul roman.

Iar eu mi-am bagat picioarele in ea de federatie, fiindca nu mai suport dictatura amatorilor si incompetentilor.

Vin de la europenele de seniori cu medalia de aur la gat si Biroul Federal ma face cu ou si otet?

Romeo mi-a spus ca m-am pisat pe ei, ca nu le-am cerut aprobarea sa fiu antrenor (n-o sa vedeti asta in procesul verbal al sedintei).

Asta e consideratia si respectul pe care mi le-au aratat.

O federatie care le interzice antrenorilor sa fie si jucatori, in tara si in strainatate, de aceea nici nu am avut antrenor prezent in spatiul de joc la europene, desi ar fi avut dreptul.

Avand in vedere ca toti antrenorii sunt si jucatori activi, federatia practic a interzis antrenorii.

Federatia nu are nimic de-a face cu sportul de performanta si toate deciziile pe care le ia prin vot sunt luate de oameni incompetenti si/sau subiectivi, care fac in asa fel incat sa-si creeze avantaje.

Si acum vedem rezultatele, ca afara nu mai poti sa manipulezi concurenta.

Concret:

Bowlingul este sport de precizie, in aceeasi familie cu popicele, tirul, biliardul, golful, dartsul samd. 

Toti antrenorii de bowling din lume considera ca mentalul este aspectul care face cea mai mare diferenta la nivel de sport de performanta.

Daca asta e calitatea esentiala, trebuie s-o antrenezi.

Am remarcat de o mie de ori lipsa pregatirii psihologice la nivel de lot, incepand din 2012, cand isi facea veacul Slowinski pe-aici si antrenorul era un puternic factor disturbator dpdv psihologic.

Nimeni nu antreneaza mentalul aka psihicul in bowlingul romanesc.(Mai putin eu, desigur...)

Mentalul se antreneaza si de antrenor, dar mai ales de catre psihologul sportiv, dupa nomenclatorul romanesc. 

Pe-afara mai vezi cate-un mental coach, uitati-va la componenta loturilor la echipele mari

Psihologul sportiv nu e psihoterapeutul care te impaca cu nevasta sau cu trecutul, sau te vindeca de nevroze samd.

Psihologul sportiv este oarecum opusul, e cel care te ajuta sa-ti maximizezi performantele, sa te motivezi enorm, sa ai mintea in staza de concurs, caracterizata de calm emotional si mental s.a.

Psihologul sportiv te antreneaza si cum sa reactionezi in diverse situatii: exces de optimism, depresie, avalansa senzoriala, cum sa faci managementul comunicatiei cu colegii, familia, suporterii, cum sa  te adaptezi la conditii de joc neobisnuite sau nefamiliare samd

Se ocupa inclusiv de supravegherea ritmului activitatii diurne/nocturne.

El nu poate lucra decat in echipa, impreuna  cu antrenorul si cu jucatorii, iar uneorii cu preparatorul fizic si nutritionistul, daca e cazul.

Psihologul sportiv e membru activ al echipei, o insoteste mereu, nu e cel care te pune pe o canapea ca sa-i povestesti din copilarie.

Exista antrenori titrati care sunt si psihologi sportivi calificati: Costas Mitsingas si  Muriël Van Langenhove, de exemplu.

Antrenorii calificati au si ei cunostinte de psihologie sportiva, dar, de la un anumit nivel in sus, e nevoie de specialisti.

Eu am colaborat in mai multe randuri cu psihologi sportivi si colaborarea a produs rezultate excelente. 

In bowling, jucatorul bine pregatit mental e cel a carui lovitura se repeta la nesfarsit, cu doar foarte mici variatii. 

Nu-l vezi ca-si schimba semnificativ lovitura, limbajul corpului sau mimica in situatii de succes sau de criza. Aproape robot.

E sport de precizie, trebuie sa fii mereu in aceeasi stare, sa faci aceleasi miscari, cu acelasi ritm.

Prestatia echipei nationale la EMC a aratat clar ca toata echipa are nevoie de antrenament mental/pregatire psihologica.

Toata!

In afara de lipsa totala a pregatirii psihologice, mai e un element pe care il stiam de cand au plecat: multi dintre ei nu stiu sa joace cu uretanul, sau nu stiau sa joace in concurs dominat de uretane.  

Ii cautati printre ultimii din echipa si ii auziti deseori lamentandu-se prin tara de uretane. 

Au sfarsit prin a juca cu ele, dar e greu sa inveti acolo si deseori e prea tarziu, fiindca concurenta e acerba, unii au temele facute de ani de zile.

Pregatirea din tara nu a fost corespunzatoare, daca e sa ma intrebati pe mine, nu a simulat conditiile probabile din sala franceza.

Dovada e ca Tavi, care s-a antrenat cel mai putin, a dat cel mai mult, iar Romeo, care s-a antrenat cel mai mult, a dat cel mai putin.

Mai exista si o lipsa totala de management sportiv a echipei, care genereaza deseori efecte dezastruoase.

Exemplu: unul sforaie, dar nu poate sa doarma daca sforaie colegul. 

Ai doi de-astia si-i pui in aceeasi camera. Ghici ce-o sa se intample?

Daca vreti performanta, trebuie sa abordam profesionist sportul, nu sa promovam jocul dupa ureche, hobbyul.

Daca vreti sa fiti lautari, e ok, dar daca vreti sa dati concert pe marile scene ale lumii, n-o sa va iasa!

Gata cu lautaria, puneti profesionistii sa faca treaba!

Iar schimbul de generatii e necesar, in mod evident, trebuie pregatiti jucatori tineri in mod profesionist.

Sau sa asteptam sa rasara niste talente self-made, gen Balazs Becsi Mate si Bogdan Panaitopulo, mai nou.