Agonie, extaz, agonie (3)

jocul 2 a fost pe 5-6, pe care jucasera Serbia si Scotia, 2 echipe foarte slabe (ultimele).
am apucat sa vad ca pistele erau foarte lungi (asa apareau si pe topografie) si ca jucatorii dadeau haotic

i-am avertizat inainte de a incepe jocul ca pistele sunt lungi si dificile si ca vor juca la spare...
din pacate, asa a si fost, exceptand ca au cam ratat la spare si au ratat mult si la prima bila, de unde multe splituri.

le-am propus celor cu uretane sa schimbe bilele, dar am convenit sa ramana cate o bila cu ele si, eventual, dupa aceea sa le schimbe.
dau splituri, Lucian da si cu bila mai puternica, tot split, schimba la loc, tot degeaba. Face 147.
Nae nu  gaseste pocketul, mai si rateaza
dintre ceilalti, doar David, care juca cu Lock si avea viteza mica, face 216.
multe ratari, vreo 70 de puncte pierdute.
Romeo se muta pe jumatatea jocului, mai pe mijloc, aproape de trasa lui David, leaga de doua ori, dar doar 189.

medie de echipa 181!!!!
primii in primul joc, ultimii in al doilea!!!
cadem pe 10 in squad.

ultimul joc a fost pe piste normale, ar fi trebuit sa fie mare, dar  a fost sub 200.
iarasi multe ratari la spare.
se inmuiasera, nu mai erau vulturii din jocul 1
terminam squadul pe 12 si pe 22 la total (medie 202) jucam in squadul celor buni.
David a sarit de 220, Romeo si Nae peste 200, restul 180.

ulterior aveam sa aflu, dupa certurile interminabile cu Ioan, ca 5-6 este cea mai low scoring din sala si 19-20 cea mai high, conform statisticilor oficiale ale turneului.
deci am dat cel mai bine pe cea mai buna si cel mai prost pe cea mai proasta.
ce chestie!
dar, vorba lui Ioan, statistica e buna ca sa le dai in cap oamenilor cu ea!

ideea  e, ca intr-o situatie foarte dificila, cam toti au cedat, mai putin David.

seara a avut loc un episod jalnic, in care tinta a fost David, de parca il cunosteau de ieri, de azi.
cel mai bun a fost atacat de catre cei mai slabi.
really?

alinarea noastra ca nu eram singurii care ne certam,  slovacii s-au batut intre ei, pe pista.
dar aia sunt copii, de 15-17 ani

a doua zi trebuia sa dam scoruri mari, ca sa incercam sa ajungem pe locul 10-12.
prima pereche a fost lunga si dificila, am facut 197, cu vreo 80 de bete lasate din greseli monstruoase (2 santuri).

a doua pereche era deschisa bine de austrieci, dar noi n-am reusit sa fructificam palnia, bile gresit alese, executie slaba, ratari peste ratari. facem 191.
cehii, pe aceeasi pereche, 220
si o manifestare nervoasa a antrenorului lor, ca daca Cristi ia de pe pista o hartie, dupa ce a aruncat, e fault.
ba nu, el a iesit de pe pista si s-a intors, pinsetterul deja isi incheiase ciclul, pusese set nou de popice!
nu uitase de trio, desigur.

ultima pereche, "favorita" 5-6, pe care trecusera senilatele de la nemti (206, doar, ca era pe fresh si pista si-a luat tributul) si finlandezii, care o transforma in house, dau 228 media.

noi, intr-o stare de lejeritate totala, dam 217 pe house...

Ioan incepuse sa faca misto prin spate, ca ce grele sunt pistele, si sa-i antreneze pe unul si pe altul de la noi din echipa- tu muta-te atatea boarduri, tu da mai tare samd.

el daduse 188 medie dimineata si l-am rugat sa fie scouter, dar mai mult statea prin spatele nostru.
David si Romeo se lupta indarjiti pentru primul loc la echipa (pusesem premiu 100 euro), David leaga 3 in 10 , Romeo leaga si el 3 si castiga cu 4 popice totalul de la echipe. In ultima zi a sarit si el de 220, fiind al treilea din echipa care realizeaza acesta performanta.

Nae da si el in dorul lelii si ne intreaza mirat ca ce, de ce oftam, ca s-a terminat?
I-am zis ca nu, ca un popic face diferenta.
de fapt strike-ul lipsa ne-a costat un loc, slovenii ne-au batut cu 9 popice.
daca lega 2, saream si de Israel.

dar asta era diferenta dintre locul 20 si 22, nu mai avea nicio importanta.
ar fi trebuit sa fim cam pe 10, ca sa ne calificam la mondiale.
distanta astronomica, 202 media vs 211!

Cele mai importante probleme observate de mine, unele rezolvabile pe termen lung (minim 6 luni de antrenament asiduu, maxim... o viata de om):

1) niciun jucator din lot nu poate spune cu precizie, tot timpul, pe ce trasa a trecut bila lui, ca o directie definita de 2 puncte.
asta face ca executia sa nu fie consistenta mai mult de 3-4 bile, nu exista control vizual.

Mi-am confirmat asta cand i-am rugat, pe cativa dintre ei, sa faca scouting pe perechile urmatoare.
Ce vedeau ei nu era ce se juca!
Cel mai aproape a fost Romeo, dar la el e problema doar de ochelari.

2) probleme de concentrare, incepand cu cele simple:
- nu m-am oprit cand am simtit ceva diferit
- m-am uitat la stalp
- m-am uitat la tehnicianul de pe pista alaturata
- ratez la spare cand nu dau strike

la chestiuni mai adanci:
-ma enerveaza colegul
-ma scoate din minti antrenorul,
- fir-ar al dracu' de decar
- habar n-am ce fac

3) ball reaction- doar Nae si David mai stiu cate ceva, restul sunt departe
- joaca cu bile agresive pe zone uscate
- joaca cu bile slabe pe zone uleioase
- folosesc unghiuri mari de rotatie  si viteze mici la bile agresive pe zone uscate
- viteze mari pentru bile slabe pe zone uleioase samd.

despre aceste tipuri de erori de poate scrie o carte, doar de la europene.
daca ei nu observa pe unde arunca bila, despre urmarirea reactiei bilei nici nu poate fi vorba.
o sa-i auziti ca se plang ca n-au avut bilele potrivite

Le-au avut, se putea juca si cu uretane si cu medii si cu agresive, asta e frumusetea la ungerile medii, sunt pentru toti.
dar trebuie sa stii cum!!!

alegerea bilei potrivite  a fost cam asa:

- asta imi place mie
- nu dau cu asta, ca a murit (avea sute de jocuri, deja, dar daduse scor cu ea cu 2 zile mai inainte, era la fel de moarta ca acum 2 zile)
- asta intoarce bine, dar am ghinion si nu dau strike (mata, pe uscat, unghi mare de rotatie)
- bila asta lasa decari (!)
- daca ratez 2 izolate la rand e cazul sa schimb prima bila!!!!

4) precizie- Nae e cam cel mai precis la prima bila (directie si reactie), iar David la a doua.
Romeo a ratat enorm la turneul asta, cam 4 spareruri/6 jocuri si vreo minim 8  la prima bila (mai putin in ultima zi)

King of the Gutter este Ioan!
au mai dat si Nae, David, Lucian...

Nae chiar a excelat, a dat sant in bila 12, iar altadata dupa 2 legate....

Lucian a fost aproape perfect in prima zi, apoi a fost imprecis, mai ales la spare, iar uretanul nu l-a putut controla dupa jocul 1, necesita executie precisa.
Cristi nu prea rata la spare, dar prima bila e cam peste tot.
Ioan a avut 4 jocuri succesive in care nu nimerea nimic, iar loviturile erau complet haotice. chiar si la echipe(unde a fost rezerva, afacut vreo 180 si ceva media), precizia era slaba, dar datorita reactie lui bune, dadea strikeuri din brooklyn, pe nas etc.

5) lane play
aici discutiile sunt nesfarsite
ideea e ca jucatorii romani joaca trase, nu joaca pocketul, ei trebuie sa deseneze ceva, nu sa ajunga in pocket intai si sa caute strikeul dupa aia.
de asemenea, nu sunt capabili sa joaca anumite trase, cu un anumit tip de reactie, au preferinte foarte rigide, nu sunt deloc versatili

6) au foarte multa "personalitate", pe care si-o manifesta in cele mai explicite moduri:
- jucarea unor trase placute lor, dar  cu bile gresit alese  sau in zone dificile,
- tipat la colegi sau la antrenor
- ignorat colegii cand iti vorbesti singur si te manifesti in mod agitat
- dat indicatii colegilor (putine, totusi, fiindca le-am interzis explicit) ,
- certat cu unul, cu altul, sau aproape cu toti
pe scurt, sunt greu antrenabili!

desi asculta si uneori incearca, deobicei e: "las ca stiu eu mai bine!" sau "mie imi place asa!"

 2 exceptii: Nae si David, ultimul chiar la polul opus, parca are tot timpul nevoie de cineva care sa-i spuna ce sa faca.

7)conditie fizica- pe batriori ii cam lasa picioarele.
nu pe toti, dar totusi...

cateva picanterii:
-a dracuit si a injurat cand citeam psalmii
-am luat eu steagul, ca pe mine nu m-ati intrebat daca sunt de acord sa-l duca altcineva

Pe scurt: imi asum acest esec (memorabil, pe alocuri)

Le multumesc jucatorilor, care au facut eforturi incredibile  ca sa se antreneze si sa participe.
Le multumesc sponsorilor, DCS Si M.I., fara de care deplasarea nu ar fi fost posibila.

Singurul lucru care ma mai intereseaza,  de acum inainte, e sa cresc generatii noi, preferabil copii si tineri

Ii felicit pe jucatorii nostri, care pentru un joc, ne-au facut pe toti sa visam ca suntem cei mai buni din Europa!

Bravo!