Sportul e una dintre victimele colaterale ale pandemiei, iar bowlingul s-a oprit, pur si simplu.
Nu stiu ce va urma, dar e clar ca in urmatoarele 2 luni nu ne vom intoarce la el.
Am un sentiment ciudat, e ca si cum cum mi-ar fi smuls cineva bucati de suflet si creier, cu care eram foarte bun prieten, pana acum.
Ma simt golit!
Pentru mine socul a fost un pic atenuat de faptul ca ma retrasesem din activitatea oficiala, mai jucam o data pe luna si antrenam extrem de rar, doar in situatii speciale.
Dar, pentru multi dintre voi, care erati pe val, jucati zilnic si pasiunea voastra era la maxim, cred ca e foarte greu.
La fel si pentru cei legati de loturile nationale, copii si adulti, cred ca e o perioada extrem de dificila.
Ce pot sa va spun?
Sper sa trecem cu bine peste acesta pandemie, sanatosi, cu forte proaspete si cu pofta de viata si de bowling!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu