toti bowlerii cu experienta stiu ca orice breakthrough, orice salt valoric e urmat la putin timp, de un reflux necesar.
orice tsunami, fie el si unul pozitiv, al bucuriei totale si al valorii saltarete in sus, e urmat de retrageri dureroase si triste.
timpul lor vine, inevitabil.
progresul e cu 2 pasi inainte, unul inapoi.
azi, pasi inapoi pentru performerii de ieri.
si pentru antrenor, desigur.
copii cedeaza primii sub stres.
Alex Arbanas nu poate juca (inca) pe langa sant.
cu toata bunavointa, s-a dovedit afi o nuca prea tare, asa ca s-a mutat pe mijloc, jucand-o ca pe o ungere medie si plata.
a iesit pe alocuri bine-un 197 - dar in rest nu, e dificil sa joci practic pe plat, iti trebuie o precizie robotica.
s-a relaxat din motive de scoruri slabe si a ratat cu nonsalanta la spare, uitand complet de timing-ul si pozitia care constituiau succesul la jocul cu o mana.
Catalin Predescu a prins modificarile din zbor, din primele incercari ale zilelor trecute..
azi s-a luptat cu memoria rebela, care-l duce cu bratul oblic si cu mana in jurul bilei: 169 media, asta si datorita bilei extrem de agresive pentru o ungere scurta- singura bila disponibila.
Andreea Vintila, aceesi poveste- 3 lovituri bune in pocket, apoi bratul rebel iese lateral pe langa ureche- direct in sant, cautand initial 6-rul. de la spare.
balansul ramane amplu, dar corpul rememoreaza pozitii de demult si se indreapta brusc la linie, ca sa se poata trage sanatos de bila.
niciun decar ratat, in schimb (Oau!)
Riscurile tragerii de bila, fie chiar si in timing, de langa glezna, si-a aratat coltii hidosi:
- intai la Mircea Stroescu, caruia, dupa prea multe ore de joc ieri si azi, degetul mare s-a umflat si l-a silit sa lase bila absolut libera la release, fara pic de strangere.
Misiune aproape imposibila: 2 jocuri consecutive de 160 si ceva pe house, dupa 2 de peste 200.
acelasi lucru si pentru printul de mai ieri al juniorilor, Razvan Nitu, strangerea de bila si aplecarea laterala brutala pe ultimul pas, ceea ce parea un act de talent sincron zilele trecute, azi si-a cerut pretul: ratari monstruoase la spare, cu bile agatate de mana.
apoi exercitiul unor trase originale pe zona plata, ceea ce parea o idee buna cand iti intoarce prea mult, s- dovedit falimentara.
asta e cand te lasi consiliat de altceva sau altcineva decat de logica ungerii.
o lectie invatata pana la urma, in ultimul joc 233, cu miscare fluida de brat si umeri si cu trasa la dreapta.
aproape la fel si la Cosmin Buga, umerii prea deschisi si aplecarea tarzie si laterala i-au facut viata amara.
totusi sclipitor in ultimul joc, cu spare-ul la prima bila- decizie personala stralucita- 193
cateva usi deschise si cativa jucatori care au rezistat tenace pe strategia de joc, luptandu-se cu fantomele loviturii trecute:
- Cristi Calagiu - 184 media azi, dupa 153 acum 2 turnee, chinuindu-se cu dorinta nebuna de a trage de bila- pe modelul release-ului tip upercut violent..
a ratat izolata in ultima bila, altfel se califica in finala.
dar s-a dus pe ea reflex, fara sa-si faca rutina prin care sa se autoprogrameze mental pe rutina noua.
- un castig important: Dragos Dumitrascu, cu nenumarate spare-uri inchise, fara a smuci deloc umarul, release din spatele bilei, ritm fluid al loviturii, fara franarea bratului-toate lucrurile pe care le facea cu mare placere inainte.
dupa o ora de antrenament inainte de turneu (si 2 saptamani fara bowling, anterior), a avut taria sa pastreze indicatiile tehnice aproape toate cele 6 jocuri.
momentele de euforie juvenila de pe la sfarsitul jocului 3 si inceputul jocului 4 si-au cerut pretul, altfel era si el in finala.
- Nashu s-a straduit deseori sa pastreze timingul normal, nu cel obisnuit, early, care-l face sa cada in lateral la linie.
ii trebuia doar un inceput decent de joc in finala, ca s-o si castige.
satisfactii putine ca antrenor azi, asa ca m-a limitat sa-mi joc meciul uzual de liga, cel de duminica dimineata , si sa urmaresc cu oarece interes, usor dezamagit, partea intunecata a lunii cea puternic stralucitoare zilele trecute.
toti am invatat lectii pretioase azi, argument pentru pasii inainte de maine.
Fiat lux!
sa se faca lumina!
orice tsunami, fie el si unul pozitiv, al bucuriei totale si al valorii saltarete in sus, e urmat de retrageri dureroase si triste.
timpul lor vine, inevitabil.
progresul e cu 2 pasi inainte, unul inapoi.
azi, pasi inapoi pentru performerii de ieri.
si pentru antrenor, desigur.
copii cedeaza primii sub stres.
Alex Arbanas nu poate juca (inca) pe langa sant.
cu toata bunavointa, s-a dovedit afi o nuca prea tare, asa ca s-a mutat pe mijloc, jucand-o ca pe o ungere medie si plata.
a iesit pe alocuri bine-un 197 - dar in rest nu, e dificil sa joci practic pe plat, iti trebuie o precizie robotica.
s-a relaxat din motive de scoruri slabe si a ratat cu nonsalanta la spare, uitand complet de timing-ul si pozitia care constituiau succesul la jocul cu o mana.
Catalin Predescu a prins modificarile din zbor, din primele incercari ale zilelor trecute..
azi s-a luptat cu memoria rebela, care-l duce cu bratul oblic si cu mana in jurul bilei: 169 media, asta si datorita bilei extrem de agresive pentru o ungere scurta- singura bila disponibila.
Andreea Vintila, aceesi poveste- 3 lovituri bune in pocket, apoi bratul rebel iese lateral pe langa ureche- direct in sant, cautand initial 6-rul. de la spare.
balansul ramane amplu, dar corpul rememoreaza pozitii de demult si se indreapta brusc la linie, ca sa se poata trage sanatos de bila.
niciun decar ratat, in schimb (Oau!)
Riscurile tragerii de bila, fie chiar si in timing, de langa glezna, si-a aratat coltii hidosi:
- intai la Mircea Stroescu, caruia, dupa prea multe ore de joc ieri si azi, degetul mare s-a umflat si l-a silit sa lase bila absolut libera la release, fara pic de strangere.
Misiune aproape imposibila: 2 jocuri consecutive de 160 si ceva pe house, dupa 2 de peste 200.
acelasi lucru si pentru printul de mai ieri al juniorilor, Razvan Nitu, strangerea de bila si aplecarea laterala brutala pe ultimul pas, ceea ce parea un act de talent sincron zilele trecute, azi si-a cerut pretul: ratari monstruoase la spare, cu bile agatate de mana.
apoi exercitiul unor trase originale pe zona plata, ceea ce parea o idee buna cand iti intoarce prea mult, s- dovedit falimentara.
asta e cand te lasi consiliat de altceva sau altcineva decat de logica ungerii.
o lectie invatata pana la urma, in ultimul joc 233, cu miscare fluida de brat si umeri si cu trasa la dreapta.
aproape la fel si la Cosmin Buga, umerii prea deschisi si aplecarea tarzie si laterala i-au facut viata amara.
totusi sclipitor in ultimul joc, cu spare-ul la prima bila- decizie personala stralucita- 193
cateva usi deschise si cativa jucatori care au rezistat tenace pe strategia de joc, luptandu-se cu fantomele loviturii trecute:
- Cristi Calagiu - 184 media azi, dupa 153 acum 2 turnee, chinuindu-se cu dorinta nebuna de a trage de bila- pe modelul release-ului tip upercut violent..
a ratat izolata in ultima bila, altfel se califica in finala.
dar s-a dus pe ea reflex, fara sa-si faca rutina prin care sa se autoprogrameze mental pe rutina noua.
- un castig important: Dragos Dumitrascu, cu nenumarate spare-uri inchise, fara a smuci deloc umarul, release din spatele bilei, ritm fluid al loviturii, fara franarea bratului-toate lucrurile pe care le facea cu mare placere inainte.
dupa o ora de antrenament inainte de turneu (si 2 saptamani fara bowling, anterior), a avut taria sa pastreze indicatiile tehnice aproape toate cele 6 jocuri.
momentele de euforie juvenila de pe la sfarsitul jocului 3 si inceputul jocului 4 si-au cerut pretul, altfel era si el in finala.
- Nashu s-a straduit deseori sa pastreze timingul normal, nu cel obisnuit, early, care-l face sa cada in lateral la linie.
ii trebuia doar un inceput decent de joc in finala, ca s-o si castige.
satisfactii putine ca antrenor azi, asa ca m-a limitat sa-mi joc meciul uzual de liga, cel de duminica dimineata , si sa urmaresc cu oarece interes, usor dezamagit, partea intunecata a lunii cea puternic stralucitoare zilele trecute.
toti am invatat lectii pretioase azi, argument pentru pasii inainte de maine.
Fiat lux!
sa se faca lumina!
