pe siteul WTBA au aparut ungerile valabile pentru 2012, care sunt sensibil diferite fata de cele 2011, lungimile ramanand totusi aceleasi.
pentru Brunswick nu au aparut variantele 2012.
exista riscul de confuzie intre patternuri, care au aceleasi denumiri ca si cele din 2011, dar caracteristici schimbate.
in regulament nu apare precizarea daca le folosim pe cele din 2011 (sau le schimbam la zi).
la prima vedere, ungerile noi sunt mai grele, cu rapoarte transversale mai mici si cu ulei mai mult.
initial acesta formula a avut la baza calcule geometrice, pornind de la un unghi de intrare de aproximativ 5 grade.
ulterior, dupa studiile efectuate de USBC (Neill Stremmel) s-a constatat ca ea este destul de precisa pentru un pool de jucatori destul de mare.
dar...
constatam in 2011-2012 ca ea are o semnificatie cvasi-nula.
de ce?
findca filosofia ungerilor s-a schimbat in ultimii ani, geometria nu mai este liniara, euclidiana, ci este o geometria a curbelor.
cea mai buna dovada este ceea ce joaca profesionistii de top.
iata exemple foarte bune:
1) ultimul turneu in PBA si cel mai greu dintre ele: US OPEN.
ungerea este de 42 de picioare, raport transversal 1:1.
patternul nu este definit ca avand o zona de joc preferata, fiindca e absolut plat.
conform teoriei, ne-am astepta sa fie jucat prin boardul 11 la iesirea de pe ulei (42 de picioare, aproximativ 2/3 din lungimea ultimei dungi maro).
asta macar pe ulei prospat.
eroare: toti joaca pe oriunde , numai pe acolo nu!!!!
in primul meci Shaeffer joca cam 13, Pete Webber 8-9, in al doilea amandoi jucatorii sunt cam 8 etc.
Al doilea exemplu e din finala World Bowling Tour 2011, Intre Koivuniemi si Rash.
joaca pe WTBA Mexico, care are 45 ft.
conform teoriei, ar trebui sa fie prin boardul 14.
ei joaca prin 7-8, fiindca pe acolo au o zona mai uscata, unde pot obtine reactie a bilei.
aici nici macar teoria mai noua a lui Slowinski, cu boxul de 3 boarduri latime si 3 lungime, pe unde ar trebui sa iasa bila de pe ulei nu are nicio valoare in acest caz, fiindca locul de iesire e la 6-7 boarduri de L-31!!!!
Concluzie:
uitati aceasta formula, L-31, ea nu mai este potrivita pentru ungerile actuale, care au filosofii foarte particulare, te silesc sa cauti solutii care nu mai sunt deloc tipice.
testati pista exhaustiv si gasiti-va zona de joc, dupa ce ati studiat in prealabil datele ungerii.
cat timp se joaca la 7 -8 boarduri distanta de ceea ce spune acesta teorie inseamana ca :
precizia in bowling (ca si in toate sporturile unde se arunca) se bazeaza pe capacitatea mainii de a arunca inspre punctul pe focusare a privirii (gaze, in engleza).
mai pe scurt: unde ma uit, acolo arunc.
capacitatea de a face acest lucru cu precizie este variabila de la om la om (calitati naturale) si este influentata de tehnica de aruncare si de echipament.
Mo Pinel a fost cel care a relevat importanta punctului focal de vizualizare in bowling (punctul de focusare cel mai indepartat, adica la popice, cel mai adesea).
de fapt n-a facut decat sa ne readuca aminte ce fac popicarii dintotdeauna - se uita la popice.
Neil Stremmel, mintea stiintifica din spatele mai tuturor studiilor USBC incepand cu 2000, a constatat, in 2006, ca unghiul de intrare in popice care permite eroarea si la stanga si la dreapta (in mijlocul palniei, cum s-ar zice) este cel de 5%.
Joe Slowinski a interpretat studiul din alt punct de vedere: punctul de iesire de pe ungere corespunzator acestui unghi este aproximativ lungimea ungerii minus 31.
pentru 38 de picioare, optim este sa iesi de pe ungere pe boardul 7.
asa ca a propus un sistem de vizualizare cu 3 puncte: punctul focal, exit pointul si punctul de focus vizual (target).
sistemul il vedeti prezentat exhaustiv in videoul de mai jos:
acum sa il luam la bani marunti:
1) Exista un viciu de fond al teoriei, fiindca presupune utilizarea a 3 puncte pentru a defini (vizual) o dreapta, ceea ce supune unor riscuri imense intregul proces.
o dreapta e definita univoc de 2 puncte, nu de 4!
FIINDCA PRIMUL si singurul obligatoriu dintre cele 2 puncte ESTE OCHIUL!
iar ochiul +3= 4!
2) Exit pointul este extrem de greu de "gasit", deoarece:
- unele piste au boardurile cvasi-indistincte - culori foarte apropriate intre ele si e dificil sa focusezi la distanta mare - exemplu pistele Switch (Elcomex)
- nu ai markeri (exceptand Brunswick), ca sa poti aprecia lungimile pe pista- (ar trebui sa stiu exact unde am o lungime de 38 de picioare).
iar la Brunswick pot sa am alta problema: unde sunt amplasate cu adevarat markerii - dungile maro:
Joe spune ca sunt de la 33 la 36 si de la 41 la 44 ft - min 5.13), Brunswick 34-37 si 40-43 (vezi AICI).
In Oxygen pot sa va spun ca sunt cum zice Brunswick.
- nu stii exact lungimea ungerii - care poate varia cu +/- 1 ft fata de lungimea teoretica (toate masinile Kegel de la noi au aproximativ +1).
dar au fost cazuri si cu +5!!!
3) cand ai mai multe puncte de definire a unei drepte, acesta este fixa, nu se poate ajusta odata cu deplasarea laterala.
multi jucatori au deriva, adica nu merg drept (Slowinski o numeste drift, dar termenii s-au schimbat, intre timp).
(sunt situatii in care esti nevoit sa mergi cu deriva - ca atunci cand trebuie sa ocolesti aparatul)
deci linia de aruncare pe care ti-ai trasat-o cu cele 3 puncte ramane undeva in dreapta ta, daca mergi spre stanga.
asta face cvasi-inutil intregul proces de vizualizare la linie.
degeaba compensez matematic deplasarea laterala, DREAPTA PE CARE O VAD LA PLECARE NU ESTE DIRECTIA PE CARE VOI ARUNCA.
adica nu ma uit pe unde o sa dau efectiv.
Sunt 2 drepte diferite, care sunt intr-un anumit unghi, in raport cu marimea si directia derivei la deplasare.
IAR OCHIUL ESTE SUVERAN, NU MATEMATICA, IN CEEA CE PRIVESTE PRECIZIA: UNDE MA UIT ACOLO DAU!
daca ma uit pe o directie, iar la linie directia de aruncare este alta, importanta targhetarii la plecare devine foarte mica.
cati jucatori au deriva ?
foarte multi dintre cei importanti: Jason Belmonte, Osku Palermaa, Sean Rash, Stuart Williams etc.
Argumente impotriva teoriei, aflate chiar in materialul de prezentare a lui Slowinski(!):
- golferita profesionista a carei focusare o analizeaza are un singur punct de focusare - punctul focal- cel mai indepartat - min. 10.47 in video!
nu are 2 puncte de focusare, nu are 3.
dimpotriva, amatorul se uita cand mai departe, cand mai aproape!!!!!!
- la sfarsit, cand recapituleaza cele 3 puncte de focusare linistita (Quiet Eye), a cate 2 secunde pe fiecare dintre ele, SARE PESTE EXIT POINT, spunand ca nu mai e nevoie de el - min. 13.48 !!!
asadar teoria lui Joe nu poate fi universala si este riscanta datorita prea multor puncte luate in consideratie.
si devine de-a dreptul imposibil de aplicat pentru jucatorii cu deriva.
Concluzii personale:
- e nevoie DOAR de un punct la care sa va uitati cand aruncati, nu la 2, nu la 3 !
- punctul de focusare pe care vi-l alegeti (TARGET) trebuie sa fie optim pentru Dvs, in functie de cat de bine vedeti la departare/apropiere si cat de confortabil mental va sunt diversele puncte si distante de focusare.
Wes Malott si Liz Jonson se uita la linie, multi se uita la sageti (in Romania e "obligatoriu"), Brian Voss se uita intre sageti si break -point, multi profesionisti se uita la break-point.
- uitati-va fix si linistit la el (QUIET EYE- vedeti AICI lucrarea de referinta) si pastrati-va privirea pe el pana dupa aruncare, ca " ochiul" sa compenseze deplasarea laterala.
Tot ochiul compenseaza si efectul de perspectiva (datorita apropierii de target), si cel de usoara coborare a capului.
Vizualizarea este un proces dinamic, nu static, chiar daca ne uitam la un singur punct.
Nu miscati (excesiv) capul si nu miscati ochii de pe target!
Exit pointul (cu formula -31) este util in aprecierea trasei de aruncare, dar numai pe ulei proaspat!
in practica, exit pointul optim se muta mult, mai ales pe ungeri medii jucate de jucatori cu bile/lovituri agresive, mutarea spre stanga putand insemna multe boarduri - vezi prin PBA, cand exit pointul ajunge in stanga lui 15 - se arunca dupa sant prin 35!!!!
am patit-o si noi la calificarile AMF, unde nimeni nu mai intelegea nimic, fiindca zona de joc migra masiv spre stanga.
