Extaz si agonie: succes neasteptat si esec anuntat!

Romeo e cel mai  muncitor jucator roman. De 11 ani joaca cateva ore  pe zi, aproape in fiecare zi.
In plus, are o experienta internationala vasta, de la openuri si europene, la mondiale, cupe mondiale samd.
Este unul dintre cei doi jucatori din tara (alaturi de Catalin Gheorghe, in vremurile lui bune), care poate invinge pe oricine din lume, daca are o zi buna.
Prima zi de la europene a fost o astfel de zi.

Pistele au fost predictibile si permisive timp de 3 jocuri, iar el a jucat extraordinar de precis si a dat 710, un rezultat exceptional pe o ungere atat de grea.
In ultimele 3 jocuri a fost greu, dar a inchis absolut tot si a legat in ultimul joc, cat sa ramana aproape de 200 media pe cele 3 jocuri.
Cu 1309 a fost al doilea jucator din squad si al cincilea din Europa.
Faptul ca n-a luat medalie nu tine de el, altii au fost mai buni.
El a dat maxim!
Merita toate laudele, e cel mai bun rezultat romanesc de la europene din istorie!

In schimb, rezultatul de la echipe este extrem de dezamagitor, avand in vedere palmaresul si valoarea de moment a sportivilor, si e cel mai slab din 2011 incoace.

Istoric, e al treilea cel mai slab, in 2011 ne-am clasat pe 31 din 32 de echipe (Catalin a fost exclus un joc, fiindca a fumat) si in 2007, pe 28 din 35 de echipe, la ambele editii team-managementul fiind asigurat de dl. Grecu.

Pentru acest esec exista doua explicatii foarte simple:

Prima e chiar banala: ca sa dai bine la echipe trebuie sa ai spirit de echipa, adica toti jucatorii sa fie motivati si sa se sustina reciproc.

Este un enunt simplu, dar punerea lui in practica e deseori "mission impossible".
Primul motiv ar fi ca romanii rareori formeaza grupuri unite, deseori se saboteaza reciproc.
Al doilea este ca la nationala ai jucatori de la cluburi concurente, care nu prea se impaca bine, nu formeaza o echipa sudata.
Al treilea este ca jucatorii au motivatii diferite si trebuie sa fii atent ce-si doresc, dar mai ales ce nu-si doresc, ce vor sa evite.

 A doua explicatie este ca europenele si mondialele sunt concursuri unde se joaca lucruri total diferite de ce se joaca in tara, pistele se usuca si tranzitioneaza foarte tare, si iti trebuie nervi tari si un bagaj tehnic solid, sa fi exersat mult acasa tipul asta de tranzitie si de pozitii de joc, peste sant, de exemplu.

In momentul in care lotul este insotit de un antrenor, el preia rolul principal, de team leader.

Aici ne lovim de niste prejudecati, cum ca antrenorul este cel care iti spune cu ce bila sa joci, pe unde sa joci, cu ce viteza, release.
Se asteapta de la el sa fie un soi de Dumnezeu, care rezolva tot.
Rolul de Dumnezeu e foarte tentant, asa ca multi vor sa fie antrenori, desi antrenorul nu este si nu poate fi Dumnezeu, nu e in pielea jucatorului, ca sa simta ce face el.

Dar, dupa zeci de turnee, sute de elevi antrenati, mii de ore de pista si alte mii de ore de studiu individual, dupa ce am condus toate loturile nationale, pot sa va spun care sunt  rolurile antrenorului de lot, in ordinea importantei:

1. Rol de suport psihologic-el trebuie sa fie cheerleaderul echipei, sa-i incurajeze si sa-i sprijine mereu.
Pentru asta nu trebuie sa aiba studii, trebuie sa fie binevoitor, prietenos, zambaret, empatic samd.
2.Team builder: el trebuie sa se asigure ca tot sportivii sunt motivati si se incurajeaza reciproc, ca formeaza o echipa.
Acest rol este preluat, in anumite echipe straine, de catre un psiholog sportiv
3. Rol de expert tehnic: el ii consiliaza pe toti membrii echipei asupra echipamentului, laneplayului sau le spune observatiile lui asupra jocului fizic. Este rolul clasic al antrenorului, cu specificul fiecarui sport in parte.
Este de preferat ca acest rol sa fie pasiv si nu activ, adica sa ofere sfaturi la cerere, si nu din proprie initiativa, sa nu sa fie excesiv de dominator sau de didactic, adica sa nu-i copleseasca pe sportiv cu indicatii. Sa vorbeasca putin, clar si la obiect.
Acest rol necesita studii aprofundate, cursuri de antrenorat, studii tehnice, cursuri si experienta de driller si multi ani de experienta cu sportivii si echipele.

Daca un jucator are nevoie, in medie, de 10 ani ca sa ajunga campion mondial/olimpic, un antrenor de elita are nevoie cel putin tot de atat.
Asta fiindca antrenorul trebuie sa invete mereu, diversitatea de stiluri in bowling e imensa, tipologia umana e enorma, modelele de bile sunt nenumarate, la fel pistele, ungerile samd.
Antrenorul trebuie sa se perfectioneze mereu.

Antrenorul de lot este ultimul nivel de expertiza in bowling, necesita cea mai inalta calificare posibila, fiindca ai de-a face cu jucatori de elita, iar antrenorul trebuie sa poata sa le furnizeze informatii pe care ei nu le au.
Trebuie sa fii foarte bun, fiindca poti sa strici foarte mult, daca nu stii exact ce faci.

In calitate de cheerleader si de team builder, trebuie sa ai aptitudini psihologice dezvoltate, sau studii de specialitate.
In calitate de expert tehnic trebuie sa ai scoala si ani de experienta, dovedite prin rezultate sportive.
Adica sa ai un palmares si o reputatie, la fel ca si sportivii.

"Antrenorul" Romaniei nu este antrenor.
In primul rand, fiindca nu are  calificare de antrenor, nu are niciun fel de studii, nici in tara, nici afara.
In al doilea rand, fiindca nu are experienta cu echipele, n-a construit si n-a condus nicio echipa care sa fi avut succes.
In al treilea rand, nu are abilitati psihologice, este un tip rece, care nu prea zambeste, nu e empatic si nu genereaza entuziasm.
Trateaza jucatorii ca pe elevi, nu acorda atentie personalitatii fiecaruia, este un "cookie-cutter".

Si, cireasa de pe tort, a lipsit cativa ani din bowling, reintrand de aproximativ un an.
Perioada in care a lipsit a fost cea in care bowlingul romanesc a evoluat aproape exponential, acum fiind total diferit de cum era cu 8-10 ani in urma.

Stau si ma intreb: cum l-a ales Biroul Federal drept selectioner, care au fost judecatile din spatele deciziei?
El nu a fost numit antrenorul echipei Romaniei, iar pe lista de inscriere la EMC el figureaza oficial, nu antrenor.
Dar o sa vedem la MTS, cand o sa fie premiat Romeo, daca o sa fie premiat si "antrenorul", fiindca anul trecut eu n-am vazut niciun ban de la FRB/MTS la Bowling gratuit, ca cica n-am diploma de la CNFPA...

Care au fost consecintele:

1. Selectia a fost facuta subiectiv, Tavi Craciun si Daniel Bolan nu au fost luati in considerare, iar alti tineri l-au refuzat.
Rezultatul a fost ca am avut cea mai batrana selectionata ever, medie de varsta 41 de ani.
La peste 40 de ani mai fac ceva cei care au avut performante senzationale pe la 20, 30 de ani.
De la noi, doar Romeo.
Piticu a fost in nenumarate nationale si n-a facut nimic senzational, nici cand era in varf de forma. Sa-l bagi acum, dupa ce deabia s-a reapucat de bowling e de neinteles, e o decizie bazata doar pe prietenia dintre el si "antrenor".

Peste 40 de ani e greu sa-ti mai mentii motivatia si entuziasmul, nationalele de "batrani" sunt triste (nu si la 50+, ca acolo e ca la amatori, se duc pentru distractie!!!).

2. Lotul nu a avut spirit de echipa, cei doi de la Split au fost izolati si ulterior distrusi psihologic.
Nu a existat atmosfera, nu s-au incurajat, iar la echipa a fost dramatic, domnea zeflemeaua si depresia.
Nae e oricum vulnerabil, si cand nu-l ataca/tachineaza/ia la misto nimeni. E singuratic cand e departe de casa, ii lipsesc familia si biserica, are nevoie de prietenie si de sustinere.
La mondiale, toata echipa il sustinea pe Nae, ca sa ramana atent si motivat, iar aici toti l-au atacat.
Consecintele s-au vazut incepand de la duo, unde Nae s-a prabusit, alaturi de Romeo.
Pe Victor il dispera Popav, care ii dadea sfaturi, uneori in paralel cu "antrenorul".
Victor e rezistent psihic, dar cand nu e in conditie de full atack incepe sa rateze.
Astea sunt subtilitati, trebuie sa-ti stii bine jucatorii, sa fii empatic, sa stai mult timp cu ei, sa-i cunosti personal samd.

3 Jucatorii nu au avut parte de protectia psihologica necesara, antrenorul le vorbea nonstop, dupa fiecare bila.
Pe langa asta, ii mai apuca limbarita si pe colegii de echipa, si aia voiau sa spuna cate ceva.
Nu poti juca bowling de performanta asa, jucatorii trebuie sa intre in "tunelul" de concentrare, antrenorul trebuie sa-si aleaga cu grija momentele in care sa intervina, trebuie sa vorbeasca concis si putin, iar ceilalti trebuie sa se abtina, comunicarea nesolicitata poate avea efectul psihologic al unei agresiuni.

4 Expertiza tehnica a fost sublima, dar a lipsit cu desavarsire.
Printre altele, toti si-au ales bile pentru ulei mediu-heavy, nimeni nu avea de uscat, fiindca nu au "banuit" ca se va usca asa de tare, dupa antrenamentul oficial
Asta desi Romeo, Piticu, Nae, Victor au trecut prin experiente internationale multiple si stiau ca exact asta se intampla. Dar parca le-a sters cineva memoria si au ascultat de "antrenor".
E simplu, la echipe se joaca 15 jocuri in total/pista plus incalzire de 15 minute, si nu are cum sa semene cu antrenamentul oficial, unde se joaca 90 de minute, o buna parte din timp fiind alocata mutarilor de colo-colo si  nu cred ca se joaca mai mult de 10-12 jocuri/pista.

Cine se uita pe hartia aia nenorocita, si vedea ungere de 39 de ft, cu buffer lung, stia ca o sa te arunce tare in stanga si ca aia vor face varza pista de la inceput.
Asa ca solutia era mutarea masiva la stanga, cu bile de uscat-mediu sau uretan la dreapta.
Asta presupunand ca are o minima expertiza.

5. Romeo s-a relaxat si demotivat brusc dupa rezultatul de la individual si nu a fost nimeni care sa incerce sa-l remotiveze.
Asta n-am observat-o atunci, dar am aflat-o la echipe, cand pe Romeo nu-l mai interesa deloc Mastersul.

Concursul de duo, alaturi de Nae, nu i-a picat nici lui bine,  ar fi fost util sa se joace cu Popav, ca ei se concureaza reciproc si-si trag ambii rezultatele in sus.
Secretul lui Polichinelle: joaca cu colegul tau de club!
Cu toate astea, a fost cel mai bun jucator de la concursul pe echipe, dar cu medie mica-190.

6 Rezultatele au luat-o tot in jos, mai ales la primii 3: Romeo, Victor si Nae.
Este cel mai semnificativ aspect, echipa in loc sa invete, sa se perfectioneze, sa dea mai bine, da mai prost.
Rezultatul mediu la echipe a fost cu vreo 7 puncte mai mic decat media de pana atunci, pe cand  la mondiale a fost cu 10 mai mare.
7. Sa avem jucator care se retrage din concurs datorita traumelor psihologice-Nae. Asta e o contraperformanta istorica, doar Slowinski mai avea "talentul" asta, sa faca jucatorii sa-si piarda interesul pentru bowling.

Chestiuni diverse

Am incercat ca nu comunic deloc cu cei din lot, ca sa nu interferez in jocul lor si sa nu mi se reproseze chestii.
Am observat sa nu fiu critic si sa nu stric atmosfera din echipa, desi imi facusem o impresie de dinainte de a pleca. Chiar am sperat ca vor da bine.
Am facut invers fata de cum au facut cei din IDM la mondiale, care ne-au criticat in timpul competitiei.
Am raspuns cand m-au contactat ei pe mine, iar pe Nae l-am sunat azi, cand am vazut ca nu joaca.
M-am simtit penibil cand am vazut ca la defilarea (doar a) sportivilor in lotul nostru s-a strecurat si "antrenorul". E ca si cum ai manca lebede prin Europa.

Recomandari

-Nu mai trimiteti la lot sportivi batrani si antrenori fara expertiza.
-Decat un antrenor slab, mai bine fara antrenor (vezi europenele 2015, cu locul 11  la echipe, europenele de 50+, cu titluri si medalii)
-Din 2021 e obligatoriu ca antrenorii de lot sa aiba  ETBF level 2, asa ca puneti burta pe carte.

Oda lu' Piticu

Piticu e singurul din tara, in momentul de fata, care poate conduce si motiva o echipa, care sa joace cu entuziasm, cu spirit, cu ambitie, care sa arate frumos si sa dea bine.
Are o experienta indelungata, a creat si condus o echipa campioana nationala-Amica, a mers cu pustii pe la Viena, de unde a venit cu medalii, a facut minuni pe la Split, Reinvent samd.
I-au trecut sute de jucatori prin mana, daca nu mii.
E tipul care poate scoate maxim din jucatori si echipe.
El poate fi team-leaderul suprem.
La expertiza tehnica mai are de invatat, dar stie multe.
Are si diplome!
Si, indiferent de rezultat, va asigur ca, sub conducerea lui Piticu, toti se vor intoarce acasa veseli.
Are un talent nativ, e un tip inspirational si avem nevoie de el.
Poa' sa fie si antrenor-jucator, ca sa nu mai dam banii de pomana pentru un tip inutil, fiindca vor mai trece multi ani pana cand vom avea un antrenor de elita.

PS: Nu va oboositi sa va certati/contraziceti cu mine, e un monolog, pe care doar sper sa-l gasiti util pentru viitor.