Ceremonia de deschidere

a fost foarte reusita, cu soldati din marina si cu dansuri de dragoni...

atmosfera in cadrul echipei e cea mai buna pe care am vazut-o vreodata la vreo echipa romaneasca..

Antrenamentele oficiale

au avut loc astazi, de la 15.00 ora locala (10.00  in Romania).
fetele s-au  adaptat remarcabil, sunt odihnite si cu pofta de joc.
principala dificultate va fi tranzitia, care, ca pe orice pista AMF, necesita mutari frecvente.

maine vor juca la individual Maria, Laura, Luminita si Raluca, iar duminica, Cici si Eugenia.
toti suntem optimisti.

S-au anuntat ungerile!

WTBA Seoul 39 ft.
WTBA Paris 47 ft

Paris e cea mai usoara dintre lungi, Seoul s-ar putea sa fie high-scoring pe AMF.
Ungerile le gasiti AICI

Am ajuns

dupa un drum extrem de greu, care a durat intre 22 si 28 de ore (pentru Luminita).
de la Paris am plecat cu mare intarziere, stand o ora jumatate pe loc, la poarta.

bagajele au ajuns intr-o stare foarte proasta, 2 dintre trollere fiind distruse, cel al Laurei fara o roata si cel lui Cici cu tijele strambe.

am ajuns la hotel si toti au cazut lati la pranz, dormind cate 3 ore.

dupa amiaza au facut un antrenamaent de 2 ore, fiecare cautand sa-i regaseasca ritmul.
lucrurile au decurs promitator, pe ungerile de antrenament toata lumea suferea de surpra-reactie, pistele fiind AMF-SPL.
Laura  a fost dotata cu o manusa tip  "Robocop", Cici cu pantofi noi samd..

ajutorul driller-ului din pro-shopul local este Robert Smith!!!!
el e rezident in Hong Kong de circa un an.

ne-am intalnit si cu "prietenul" Rod Ross...

am trecut cu brio de verificarea bilelor (Maria si Eugenia au mai avut de dat niste mici gauri, nimerind la o balanta electronica, care masura eronat, dupa parerea mea.).
principalele  preocupari sunt referitoare la  recuperare si la acomodarea cu fusul orar, ambele trebuind efectuate in mai putin de 2 zile.

atmosfera e optimista.

Am plecat!!!! Dar era sa nu....

am fost intorsi de la boarding, pentru a ni se desface bagajele de cala (care contineau bombe, evident- sau bile de bowling)

asa ca toate gentile, care erau si infoliate, au fost deschise.

ce a fost interesant a fost ca ni s-a comunicat ca avionul nu ne asteapta, iar daca depasim timpul de decolare, ratam cursa.
a fost nostim

am alergat ca sa ajungem la timp, iar poarta nostra era evident cea mai departe posibil, am traversat tot aeroportul.

am depasit oricum, dar ne-au asteptat.

am castigat detasat la cross, urmat de Raluca si Laura.
Janos ramasese planton la bagajele de mana...

Cici si Luminita au fost ultimele (tocuri peste 10 cm, deh!).
asadar toate bune.
acum suntem in Paris.
urmatoarea corespondenta de la locul faptei: Hong Kong!!

Avataruri de antrenor (3): un caz dificil - Andreea Vintila

cam mai toata lumea o stie pe Andreea, e o jucatoare cu vechi state de serviciu in bransa, fosta jucatoare de drept.

are o niste particularitati care o individualizeaza intr-un mod aproape unic:
pasi mici, balans aproape inexistent, cu cotul indoit foarte tare, viteza extrem de mica.
plus rotatie full-roller, cu unghi lateral mare .


o combinatie mortala in bowling, face aproape imposibil jocul pe orice suprafata cat de cat uscata, iar spare-ul devine o loterie.

de vreun an ma tot straduiesc s-o aduc intr-o zona mai rezonabila, dar aproape fara niciun rezultat dupa primele zece luni.

are o personalitate extrem de pronuntata si un sistem de autoprotectie fantastic, care o face rezistenta la schimbari.
foarte rezistenta, as zice.

momentul de cotitura a fost cand am venit din SUA si ne-am inscris in Liga de Vara de la Oxygen.

am avut prilejul s-o studiez mai cu atentie, fiind si mai mult mai bine pregatit teoretic.
iar de unde sesiunile de antrenamente erau o data la 3-4 saptamani, acum erau saptamanale.

in primul rand, ca la multi alti jucatori, am fost nevoit sa ma bag peste drilleri, deorece aparusera simptome periculoase: degetul mare deformat, sindrom de tunel carpian- nu si-a simtit degetul vreo 4 zile samd. spanul era enorm, pitch-urile gresite, gaura aproape rotunda si foarte larga...

asa ca am regaurit bilele.

apoi, mai mult ca o joaca, a exersat balansul liber si "deschiderea umerilor".
ulterior am adoptat joaca ei ca fiind "rutina Vintila", pasul strengarului combinat cu balanganirea bratelor in contratimp.

da rezultate fantastice, ar trebui sa incercati si voi, umerii vostri vor invata singuri sa se deschida si sa se inchida, aliniindu-se singuri.

apoi am lucrat la lungirea pasului 2, la pozitia la linie s.a.

de aici pana la saltul valoric nu a fost decat un pas.

care s-a intamplat in seara aceasta.

a reusit sa dea 197 media pe 4 jocuri(fara niciun fel de handicap), pe ungere house White 1, care nu e tocmai Easy (Street), trebuie jucata relativ strans si precis.

din 49 de jucatori din liga, multi de categoria A, nu sunt decat vreo 3-4 medii de peste 190.
ungerea e relativ usoara la inceput, dar uscarea ei treptata creeaza probleme enorme.

iar scorul?

de la 135 media la inceputul campionatului, la 150 si ceva in timpul sezonului, ultimele etape cu medii de 170-180 si un record de 197 pe 4 jocuri nu e chiar rau...

e record personal (inclusiv pentru perioada cand juca pe drept).

ce ma bucura e ca nu stiu daca a ratat 2 sau 3 spare-uri in meciul de azi.
iar viteza i-a crescut de pe la 15-18 km/h, la circa 22.

degetele sunt acum ca de pianist, au disparut monturile, ranile si abraziunile, rotatia este 3/4, nu mai e full roller.

eu ma declar incantat, desi a durat aproape un an.

dar e un caz iesit din comun.

il astept pe urmatorul...

Plecam la Mondiale. Pregatirile s-au terminat

cele 5 sportive de care am avut placerea sa ma ocup, Maria Ursu, Raluca Gindac, Laura Piros, Felicia Bianu si Eugenia Dumitrascu s-au antrenat foarte constiincios si au progresat tehnic foarte mult.

intreaga perioada de pregatire a fost o bucurie pentru mine si pentru ele (sper).

metoda mea de antrenament de bazeaza mult pe constientizarea starii corpului si a pozitiei bilei in raport cu el, precum si pe intelegerea in profunzime a relatiilor dintre corp si bila.

le-am predat, deasemenea, notiunile de baza referitoare la ungeri si strategii de joc.

Acum ele au o baza solida pentru a-si contrui SINGURE un joc foarte performant, in care personalitatea distincta a fiecareia sa se exprime.

ne putem astepta la rezultate sensibil mai bune ca in 2009, cele de la mondialele din Las Vegas, unde lotul avea 4 dintre cele 6 componente actuale.

am totusi si o mare nemultumire, care este mai mult un esec personal.

pe Laura n-am reusit s-o aduc acolo unde speram, adolescenta ei relativ agitata si relatiile tata autoritar - fiica rebela si-au pus amprenta in mod negativ.

deseori am facut scandal si am tipat la ea de catre ori ma prindeam ca nu poate executa nimic din ce-i sugeram, fiindca se culcase pe la 3 dimineata (sau 7...), desi o rugasem sa-si respecte programul sportiv de odihna.

deseori m-am purtat ca un tata suparat si nu ca un antrenor onorabil si-mi cer scuze tuturor celor care au asistat la astfel de momente, inclusiv fiicei mele.

uneori e contraindicat ca antrenorul sa fie un membru al familiei, dar n-am avut incotro.

eu cred ca se va vedea si la ea un progres, chiar in conditiile de mai sus.

per ansamblu, toate sportivele sunt cat de bine pregatite a fost posibil, optimiste si cu chef de performanta.

sper ca rezultatele de acolo va vor face sa fiti mandre de ele.

plecarea este miercuri, competitia incepe efectiv sambata.

o sa incerc sa va transmit cat mai multe informatii si imagini de acolo.