azi s-a jucat pe Beijing 35 ft.
a fost extrem de uscat, ce bile erau bune in prima zi, pe scurta, au trebuit polishate azi.
Primul joc a fost excelent pentru toata lumea, echipa de baieti a facut 805 (201 media- primii din squad si record romanesc de tineret), iar Laura 199. David a facut 231, excelent la executie.
Pe Laura a bufnit-o plansul, ca ea tot voia sa faca Mastersul, dar ii mai trebuia 480 din 2, asa ca a facut 333...
Baietii au inceput sa-si prinda nasul in tranzitie, pe care au trecut-o oarecum bine in jocul 2- 766 (191 medie), dar nu si jocul in jocul 3, cu multe ratari la spare (David 3 doar in acest joc, inclusiv in ultimul frame- decarul care ne-ar fi dus o pozitie mai sus in clasament).
Cel mai bun azi si la echipe a fost Arbi- azi 200 media si 194 la echipe, urmat de David- 191 peste tot, Mihai- 181, respectiv 179 si Cosmin- 183, respectiv 173.
In concluzie: ultima zi a fost si cea mai buna, dar asta e suficienta doar pentru locul 30 la echipe (provizoriu, cu 184,79 medie), din 38 de participante.
Avand in vedere ca la ultimul mondial masculin la care am participat, in 2010, Romania a iesit pe locul 44/54 (181 medie) iar in 2011, la mondialele feminine 27/27 (163 medie), cred ca asta se poate numi un progres.
Remarcabila evolutia Laurei, care a fost in pozitie de Masters cat a tinut-o corpul, avand medie mare- 195 (186 la final).
Poate ar fi trebuit sa ia hormoni, ca sa pacaleasca natura, dar nu ne-am gandit la asa ceva si nici n-ar fi acceptat (am intrebat-o dupa). Antialgicele nu si-au facut efectul.
Rezultatul ei de la individual- locul 17, ramane recordul care ne da sperante.
In rest, concluziile mele personale sunt mai degraba negative, avem o criza de sistem, inclusiv in ceea ce priveste cresterea juniorilor, care provin de prin familiile noastre, in loc sa provina dintr-o selectie pe baza de aptitudini.
E foarte dificil, cand iti cresti copii proprii sa aiba o viata lipsita de griji, ca ei sa se descurce mai apoi minunat in conditii critice de concurs, cum au fost cele din acest turneu.
Un sistem de pregatire profesionist, in toate aspectele- selectie, pregatire pe termen lung si competitii, in care sa nu intervina relatiile familiale, ci sa fie bazat pe munca, valoare si disciplina, ar da rezultate mult mai bune.
dar de unde luam acesti copii si cine construieste sistemul?
E nevoie de timp, de antrenori dedicati si de multi bani.
Sid Allen, cel care construieste scoala de bowling indoneziana, dupa ce a facut-o pe cea malaeziana, imi spunea ca in Singapore, de exemplu, exista 90 de antrenori de bowling platiti de stat, plus un liceu sportiv, care produce majoritatea copiilor de lot.
Singapore e un soi de Bucuresti mai mare....
In final, vreau sa multumesc tuturor celor care au facut posibila participarea la acest turneu, incepand cu sportivii- Laura, David, Mihai, Arbi si Cosmin, apoi parintii lor, sponsorii Turkish Airlines, TNT, IDM (M. Ionescu) , sponsorii persoane fizice- Balan Marius, Lucian Paraschiv, Ioan Ionescu, Cristian Calagiu, precum si FRPB, pentru plata taxelor de participare si a diurnei..
In alta ordine de idei, vreau sa le multumesc tinerilor din lot, care au depus mult suflet in pregatire si in turneu, si au facut tot a depins de ei, astfel incat rezultatele sa fie foarte bune.
Atmosfera in acest mic grup a fost exceptionala, iar experienta de la mondiale nepretuita!
Bravo!
UPDATE
Am terminat pe 28, la 4 locuri de Singapore.
au ceva talent copiii nostri, aproape ca am invins sistemul singaporez....
intre echipele europene, am terminat pe 11!!!
Transmisie LIVE AICI
SITEUL OFICIAL