Pe mine m-a surprins neplacut , pe alocuri, organizarea acestor mondiale, provocandu-mi-mi un soi de impresie mixta: grandoare, dar si de usoara criza la nivel organizational, cu aspecte usor haotice.
Parti negative:
La venire nu a existat un transport dedicat echipelor, folosindu-se microbuzul hotelului, care facea naveta la aeroport, dupa un program precis.
Acest program nu era publicat in buletinul worldbowling, spunandu-se ca e un microbuz in fiecare ora, "aproximativ pe la si jumatate".
Noi am alergat ca nebunii, cu bagajele si bilele dupa noi, ca sa ajungem la 17.28, dar sa aflam ca ora de plecare a fost la 17.15, de fapt.
Urmatorul era la 18.30, asa ca am stat 1h si 15 ca prostii in aeroport.
Legitimatiile au fost gata foarte tarziu si erau ne-nominale, fiind inutile, din acest motiv. Foarte putini le-au si purtat, ca nu controla nimeni.
In regulament nu era nicio atentionare referitoare la sala in care se desfasoara concursul, iar in hotel erau 2, relativ identice, una cu 64 de piste si una cu 60!
Am vazut jucatori ducandu-si bilele in sala gresita, fiindca era prima de care dadeai, cand intrai in hotel.
Indicatiile pentru cealalta apareau ulterior.
Distanta intre ele era considerabila, erau in corpuri diferite de cladire, la etaje diferite, cam 10 minute de mers pe jos (!)
Fumatul si bautul de alcool in timpul turneului erau interzise si in timpul liber, daca erai in echipamentul oficial!!!
Acesta aberatie este trecuta in regulament.
A fost primul turneu din viata mea la care nu au existat arbitri.
Inutil sa va spun cate complicatii au aparut.
Echipa Malaeziei avea cam 12 bile/jucator!
Desi inscrierea bilelor se facea online, se facea si o verificare vizuala a lor, pentru asta existand un singur om -Marios Nicolaides.
La aproape 400 de jucatori si vreo 3000 de bile, as zice ca era cam putin, ca sa folosesc un eufemism. Cozi lungi, desigur.
La intoarcere, situatia transportului a fost si mai haotica, microbuzul hotelului pleca la 3.30 si apoi facea ture pana la aeroport, fara program precis.
Noi ne-am suprapus cu Danemarca, care avea o delegatie completa si foooooarte multe bile!!!!
Problema nu era numarul de pasageri, cam 20/microbuz, ci portbagajul limitat.
Am incaput si noi cu a doua jumatate a Danemarcei, (15 trolere de bile, plus 5 ale noastre, plus un morman de valize), dar altii au ramas pe dinafara, ca sa astepte microbuzul urmator.
In alta ordine de idei, pozitiva:
- locatie spectaculoasa: un hotel imens, cu o arena de bowling fantastica: Bowling Plaza, cu 30+30 piste si tribune intre ele.
De la lifturile hotelului pana la sala faceai cateva minute bune, avand doua scari rulante si un covor rulant, pe drum.
Acesta arena va gazdui multe turnee importante, americane si internationale.
- infrastructura deosebita- iluminat, audio, internet,4 masini de uns Flex, display cu led de dimensiuni impresionante, de cativa metri inaltime, pe toata lungimea pistelor
Paradis, din punct de vedere al bowlingului!
Langa sala de bowing era o arena de rodeo si una de baschet, care isi puteau schimba destinatia, cu timp de reamenajare de cateva zile. Imense si alea.
In saptamana plecarii se desfasura campiontul mondial de rodeo!
- Inca o sala de bowling, cu 64 de piste, permisa antrenamentelor neoficiale, cu bilele de concurs, in timpul turneului (o premiera)
- conditii cvasi-identice, din punct de vedere piste.
Ungerea era house, nu puteai solicita o anumita ungere. Multi jucatori s-au si antrenat acolo.
Interesant era ca sala se deschidea "la liber" doar de la 9 seara.
Inainte de acesta ora se jucau diverse ligi, sau jucau doar posesorii de card de membru.
- partea hoteliera a fost top, la preturi mult mai mici decat in Europa