Un manifest postmodernist

marea majoritate a primei generatii de jucatori romani care a invatat bowling "ca la carte" a invatat sa mearga drept, sa tina umerii drepti, sa tina soldurile drepte, mana stanga orizontala si dreapta, sa nu se aplece samd

ne uitam la televizor si pe YouTube si constatam ca astfel de jucatori sunt tot mai rari in zilele nostre si, precum elefantii africani, sunt in curs de disparitie.

aia pe care ii vedem merg in zig-zag, isi rotesc umerii, isi rotesc soldurile, isi plimba mana stanga in fata si in spate, in sus si-n jos, intr-un mod foarte amplu, se apleaca serios samd.

oare ce se intampla?

ce ar trebui sa intelegem, noi care am invatat intr-un fel si vedem lucrurile in altul?

eeee!!!!

aia sunt jucatori profesionisti, nu trebuie sa facem ca ei...

zau?

prin toate salile din strainatate prin care am fost, toti copii joaca ca aia de pe YouTube, nu ca aia din tineretile noastre.
si copii de 7-10 ani sigur nu sunt profesionisti.

ce se intampla?

se intampla ca jocul a progresat si incepe sa se profesionalizeze, iar tehnicile au evoluat.
asta se intampla de mai mult de zece ani, deja.

au evoluat de la corpul care dirijeaza bila, la bila care dirijeaza corpul.

bila mea care cade liber in fata m-ar lovi in mod normal peste picior dupa push-out, asa ca eu ma dau frumos si politicos la o parte, pasind un pic in lateral, ca sa treaca Maria-Sa, bila.

daca bila o ia in spate, eu ma supun, lasandu-mi umarul in voia ei, sa-l traga dupa ea in spate. chiar o ajut un pic, aplecandu-ma cu mana si umarul stang in fata, ca Doamna Bila sa-si atinga aspiratiile de inaltime (toate doamnele vor in high-society!).

iar cand vine in fata, cu energia data de aerul tare al inaltimilor, eu o las dragutz in pace, vin frumos cu piciorul pe langa dansa, revenind pe lateral, dupa ce-i facusem loc la plecare.

umarul, la fel de atent si galanton, se inmoaie de placere si cade, apoi o insoteste pe traiectoria ei catre popice, rotindu-se la loc in fata si chiar ducandu-se dupa Dansa, lasand umarul stang in urma, mut de uimire la linie.

manierele mele nu sunt chiar nobile, fiindca, atunci cand ma paraseste, ii trag una sanatoasa peste fund, sa se duca invartindu-se.

cam asa arata bowlingul post-modern...

nu mai e drept, e aplecat!

iar eu asta practic si predic.

eu nu continui munca modernista a predecesorilor mei, ci o fac pe cea post- modernista a contemporanilor mei.

eu nu folosesc munca altora ca sa ma laud cu a lor, ci "stric" si transform tot ce au facut ei.

eu nu ma bazez pe repetitii monstruoase, mecanice si inexplicabile, ci ma bazez pe senzatii si inteligenta.

repetitii trebuie sa faci oricum, dar una e sa intelegi si sa simti ce ai de facut, si alta e sa sa fii un robot amorf si obedient.

sunt continuatorul lor, cum ar fi Picasso urmasul lui Rubens.

nicio legatura, carevasazica.

eu incerc sa le explic elevilor mei ca trebuie sa se concentreze ca totul sa fie relaxat si natural.
in plus, bila e stapana lor si nu invers.

asta pana la palma obscena peste fund.

ca si release-ul s-a schimbat, energia e livrata pe orizontala, din spatele bilei, nu pe verticala.

asa ca nu mai ridicati mainile la ceruri, ca sa invartiti bila, incercati s-o invartiti inspre popice, ca mana se ridica oricum singura, ca sa salute cerul: "Bine ai venit, bowling modern!"

jucatorii romani te saluta!

asta ma ajuta pe mine personal sa am o fiica zambareata, care nu mai stie ce e ala sange pe degete, care uita de skin-patch-ul care nu i-a lipsit niciodata de pe maini.

asta o ajuta pe fiica mea sa aiba reactie in bila, fiindca release-ul e din spatele ei, iar mana e ferma, dar relaxata.

asta o ajuta pe Maria Ursu sa nu mai foloseasca manusa, dupa ce a jucat DOAR cu manusa.
asta o ajuta sa inteleaga ca si ea e capabila sa-si regleze viteza si rotatia fara sa utilizeze un tabel de logaritmi, ci doar intuitia.

si asta ajuta o gramada de oamenii sa zambeasca fericiti pe pista...

e tot ce-mi doresc!